Ne pregatim sa mergem la niste prieteni care au o casa in constructie langa Bucuresti. Ada curioasa intreaba:
-Mama, au terminat casa?
-Nu, mai au putin si termina.
-Balcoanele le-au terminat?
-Inca nu.
-Atunci de ce spui ca mai au putin ?!!?
***
-Mami, cerul e ca un bol sau e drept ca drumul?
Revizuiesc in minte ce am discutat cu Ada despre constelatii, cer, Pamant. Incerc sa scap repede de subiect.
-E drept ca drumul, Ada.
-Daca e drept ca drumul, de ce acolo departe intre copac si bloc se vede cerul?
-Te-am pacalit, Ada. E ca un bol. Am vrut sa vad daca te prinzi...
***
Ma striga. Nu raspund imediat.
-Mama esti surda? N-ai urechi?
Ma uit la ea mustrator...
-Gluma!
***
A fost fascinata de filmul Veronica. La doi ani statea nemiscata minute in sir in fata televizorului. Plangea cand traistuta pleca. La doi ani jumatate a invatat cantecul din film. Cand isi aducea aminte ne ruga sa o ducem la Veronica. Vroia sa o cunoasca. O cauta la munte strigand cat o tinea gurita: „Veronicaaaa! Unde esti?”
-Astăzi mergem la Veronica?
-Da, Ada. Mergem când vine tati, că la Veronica ajungem numai cu maşina.
Dupa ceva timp...
-Mama, tu eşti tata. Eu te strig „tata” si tu raspunzi! Vrei?
-Da, Ada. Vreau!
-Tata!
-Da, Ada!
-Mergem la Veronica?
