Dupa ce subiectul "mi-e frica de intuneric" a fost combatut cu lampa de veghe, iar expresia "nu ma simt pregatita sa dorm singura" a fost uzitata la maximum de blonda mea cu ochii inlacrimati, au urmat alte si alte incercari...
-Mami vreau sa-ti spun un secret: mie nu mi-e frica de intuneric!
-Ma bucur, Ada! Noapte buna!
-Stai! Ca nu asta vroiam sa-ti spun! Eu nu vreau sa dorm singura pentru ca mi-e frica ca pamantul se va ciocni de alta planeta.
-Ada, ti-am facut cea mai frumoasa camera, ti-am pus baldachin la pat, iar tu tot vrei sa dormi cu noi...
-Mami...tu nu intelegi...eu nu iubesc baldachinul cum va iubesc pe voi. De exemplu daca baldachinul mi-ar cadea intr-un vulcan noroios, nu m-as apleca dupa el. Dar daca tu sau tati ati cadea, eu m-as apleca dupa voi peste vulcan. Chiar daca e periculos! Atat de mult va iubesc si de aceea vreau sa dorm cu voi.
-Ada ai atatea jucarii! Toti prietenii tai sunt in camera ta...
-Mami, jucariile nu au viata! Eu le iubesc, dar ele nu ma pot iubi pe mine. Dar voi aveti viata si ma iubiti. De aceea vreau sa dorm cu voi!
-Mami...tu nu intelegi...pentru mine voi sunteti ca o comoara gasita intr-o pestera parasita. Atat de mult va iubesc. De aceea vreau sa dorm cu voi!
Cu gura pana la urechi de fericire si cu cangurila la subrat, apare in cadrul usii si spune sec:
-Salut!Ploua cu fulgere si tunete!
sau
-Salut!S-a luat curentul!
Luati in calcul talentul actorices, ochii albastri inlacrimati, bratele stranse de gatul meu si socotiti cate zile pe saptamana impartim patul cu Ada si cangurila...
