De la Ada adunate...

Plantam copacei in curte. Ada ne ajuta. Trage dupa ea lopata grea. Lopatica de plastic pregatita special pentru ea a abandonat-o: “Ce, mami, e asa mare lucru sa aduci o lopata!?!”
-Cu cine semeni asa harnica, Ada?
-Cu muncitorii nostri! raspunde fara sa stea pe ganduri.
Face o analiza mai amanuntita:
-Iar cand fac de mancare, cu tine!
Mai sapa un pic:
-Cu tati seman, cu cine altcineva?!

***

Intrebarile puse de Ada sunt de doua feluri: cele la care asteapta un raspuns si care incep cu “de ce…, ce este…, cum…” si cele la care cunoaste raspunsul, dar vrea doar sa te verifice. Intotdeauna acest fel de intrebare incepe cu “stii de ce…, stii cum…”
Exemple:
-Stii ce este in fundul globului pamantesc?
-Ce este, Ada?
-Polul Sud!
-Stii ce este in capul globului?
-Ce, mami?
-Polul Nord!
De unde tragi concluzia ca aglomerarile cu grupele pregatitoare in lipsa doamnelor educatoare sunt binevenite.

-Stii de unde vine mintea?
-De unde, Ada?
-Din carti! Am auzit eu intr-un cantec!
Buna treaba! Daca n-ar fi fost intrebare retorica as fi raspuns “din cap”. Cunoscutii testati de mine (cu mult mai mari decat Ada) mi-au raspuns: “din creier”, “din cerebel”, “de la Dumnezeu” sau simplu “nu stiu!”

-Daca oamenii sau nascut din alti oameni, primul om cine l-a nascut?
Ma blocheaza un pic intrebarea. Ma asteptam sa mi-o puna dar peste cativa ani. Raspund: -Doamne-Doamne,Ada!
-Aha!
Desi suntem la masa si incercam sa aplicam regula “la masa nu se vorbeste” nu ma pot abtine:
-Ati vorbit la gradinita despre asta?
-Nu.
-Atunci, de unde ti-a venit ideea sa ma intrebi?
-Nu stiam si am vrut sa stiu!
…dupa alte cateva linguri de ciorba…
-Eu credeam ca primul om l-au facut dinozaurii aia buni!

La mai putin de o saptamana:
-Mami, ce a facut Doamne-Doamne mai intai: o femeia sau un barbat?
-Un barbat. Ii raspund fara sa intru in amanuntele costelor lui Adam.
-De ce...daca barbatul nu poate sa nasca?!?

Mai sunt si intrebarile fara replica:
-Mami, cand o sa terminam casa mare, eu am sa fiu de varsta ta?