Monday, July 17, 2006

03.06.2006 sau Tentantele scame

Fata mea este pur şi simplu fascinată de scame! Scame de toate culorile, lungi sau scurte, subţiri sau groase îi captează atenţia oriunde ar fi. Aşa se face că, încerc să o culc de ceva vreme-de vreo oră jumătate mai exact- într-un pat a cărui cuvertură tărănească, asortată la camera rustică, are acele prietenoase scame atarnand din ea. Degeaba am acoperit cuvertura cu un aşternut şi l-am presărat cu jucării pufoase, din acelea tocmai bune de dormit pe ele...zadarnic îi cânt întreg repertoriul de cântece de leagăn ştiute...aş fi putut să adorm o creşă întreagă de copii, dar pe al meu nu. Căci al meu, dă la o parte aşternutul ca să descopere splendoare de cuvertură plină de scame. Le caută cu degeţelele mici, le trage una câte una, le pune cu grijă în alt loc, de unde să le ia mai târziu. Încercările mele de a o culca iau sfârşit când tata vine să ne ia acasă!

***
Mama mă duce într-o cameră în podul casei. Aici mă aşează pe un pătuţ unde regăsesc o parte din prietenii mei dragi: oiţa cârlionţată şi poneiul îmbrăcat în piele de girafă. De când a făcut senzaţie la carnavalul animalelor nu se mai desparte de costumaşul lui...doar gâtul scurt îl trădează...căci altfel ai putea să juri că e girafă!
Mă arunc asupra lor şi îi îmbrăţişez. Mama a început să cânte melodiile mele preferate şi mă gândesc să fac un nani. Dar nu-mi termin bine gândul că ce văd...o gaură în cuvertura patului. O fată hărnicuţă ca mine nu poate trece pe aici ignorând gaura, fără să facă nimic. Aşa că mă apuc să aleg câteva scame ce atârnă din cuvertură ca să acopăr gaura...dar cad din lac în puţ...încep să acopăr gaura într-o parte şi descopăr o altă gaură acolo de unde am luat scamele. Vai de mine! Iau de aici şi pun acolo...acolo acopăr de dincolo...de dincolo iau şi pun aici. Cum ai lua şi cum ai pune...nu e bine! Orice aş face nu reuşesc decât să mut gaura. Cred că fac lucrul ăsta de ceva vreme că tata vine să ne ia acasă. Mama mă ia în braţe. Privind, peste umărul mamei, la gaura rămasă în urma mea... observ că nici nu e atat de mare...uite de aici nici nu se vede! Probabil că nimeni nu o s-o observe! Păcat de timpul pierdut...aş fi putut trage un pui de somn cu prietenii mei...

No comments:

Post a Comment