"…Moş Crăciun cu plete dalbe…”
Mama mă aşează în ham şi grijulie -precum un cangur cu puiul său în marsupiu- începe să împodobească bradul.
“…a venit de prin nămeţi …”
Astăzi am împlinit cinci luni şi o săptămână. Mai exact 160 de zile. Mama îşi propune să aşeze în brad câte un ornament pentru fiecare zi petrecută împreună.
“…şi aduce daruri multe…”
Astfel fiecare glob va avea povestea lui…
”…la fetiţe şi baieţi…”
Uite primul glob e pentru venirea mea pe lume…pentru prima gură de aer…pentru primul ţipăt…pentru prima atingere…
”…Moş Crăciun, Moş Crăciun…”
Bradul începe să prindă contur…mama alege un glob mare albastru pentru primul zâmbet al îngerilor. Albastre erau şi florile pe care Maica Domnului mi le arăta în vis…
”…din bătrâni se povesteşte…”
Un glob pentru primul dans împreună…Globul se învârte uşor, aşa cum ne-am învârtit şi noi pe ritmul muzicii…graţioase şi emoţionate…
“…că-n tot anul negreşit…”
Un glob roşu pentru ziua în care naşii mi-au oferit prima pereche de cercei…cu piatră roşie…într-o poşetuţă de catifea roşie…
”…Moş Crăciun pribeag soseşte…”
Un glob verde pentru prima mea plimbare în parc…crengile copacilor, sub povara frunzelor, stăteau aplecate peste umărul mamei…ca să mă privească…
”…niciodată n-a lipsit…”
Un glob pentru ziua în care l-am descoperit pe Doamne, Doamne… prin binecuvantarea ce mi-a oferit-o o dată cu botezul meu…
”…Moş Crăciun, Moş Crăciun…”
Un glob pentru ziua în care mi-am descoperit mânuţele…Atât de mici, dar atât de folositoare…
”…Noi am fost cuminţi tot anul…”
Un glob pentru ziua în care am atins chipurile parinţiilor pentru prima dată cu mânuţele doritoare de cunoaştere…
”…şi miloşi am fost mereu…”
Un glob pentru ziua în care am dus prima jucărie la guriţă…fără să mai apelez la bunătatea celor din jur…
”…şi în fiecare seară…”
Un glob pentru ziua în care Moş Niculae mi-a lăsat cadouri la geam, lângă ghetuţele noi nouţe, semn că am fost un copil cuminte…
”…ne-am rugat la Dumnezeu…”
Sus de tot, în vârful, atât de aproape de cer…un ornament pentru ziua de astăzi…ziua în care părinţii mei împodobesc primul meu brad de Crăciun. Emoţionaţi, cu ochii plini de lacrimi de bucurie, cântă un colind doar pentru mine.
“…Moş Crăciun, Moş Crăciun…”
Stau sub bradul frumos împodobit şi privesc luminiţele care se aprind jucăuşe în multe culori. Fiecare dintre ele reprezintă o zi din aceea mai puţin bună. Dar se sting atât de repede…că nu reuşesc să le aflu povestea. În seara de Crăciun toate durerile se dau uitării!
* * *
Moşul nu a zăbovit la noi. A lasat cadourile grăbit şi a plecat să întâlnească copiii mai mari, care-i înţeleg rostul.
Mi-a lăsat sub brad un obiect care se prinde în perete. Are ochi jucăuşi, gură zâmbitoare şi ştie întotdeauna ora exactă.
Mama îi spune “tic-tac” din cauza zgomotului pe care-l face când numără clipele. Când o să pot, la fel o să-i spun şi eu!
No comments:
Post a Comment