Monday, July 17, 2006

05.05.2006 sau Mica prinţesă

Mama m-a îmbrăcat în rochiţa bleo. Aceea cu animăluţe colorate, frumos brodate pe piept. Mă simt ca o mică prinţesă!
Şi ca orice prinţesă plec să străbat regatul în lung şi-n lat în găsirea prinţului mult visat.
Încep căutările în vastele grădini din faţa palatului. Pe aleile frumos asfaltate, păşesc cu paşi mici, dar siguri, la braţul singurei doamne de la curte în care îmi pun toată încrederea: mama.
O slugă întârziată udă grădinile chiar în momentul în care alaiul nostru traversează parcul. Jetul apei aruncate la rădăcina copacilor mă binedispune. Preţ de câteva clipe admir dăruirea cu care sluga se preocupă de confortul meu. În semn de mulţumire îi zâmbesc. Sluga observă şi timidă îmi răspunde fluturând mâna.
În ciuda împotrivirilor mamei, simt nevoia să-mi târăsc picioruşele în verdele ierbii de dincolo de gărduleţ. Mă aşez în funduleţ, aranjându-mi cu grijă poalele rochiţei de jur împrejurul meu. Uite o floare, două…le culeg cu grijă…şi le aşez pe rochită. Mai târziu o să le împletesc, amestecându-le împreună şi am să le ţin ascunse în pumn atât timp cât voi avea chef.
E plăcut să fi prinţesă! Toate ţi se permit!
Dar ce se aude? Din turnul aflat în mijlocul parcului un prinţ blond cu plete lungi până la umeri, strigă cât îl ţin puterile, şi arată cu degetul spre mine: “bebe mic, bebe mic”
Offf! Ce nepoliticos din partea lui!
În primul rând că nu mă cheamă “bebe”, ci Alexandra. Şi plus de asta nu sunt mică, ci minionă. Şi cine i-o fi spus lui că e frumos să araţi cu degetul??!! Mai ales către o printesă.
Îi cer doamnei să ne îndepărtăm. Nu merită să-mi pierd timpul cu acest prinţ. Deşi, înfăţişarea sa, mă face să întorc capul şi să-i arunc un zâmbet ştrengăresc peste umăr.
Ne îndreptăm către caleaşcă. Picioarele mele delicate au obosit. Simt nevoia să mă odihnesc. Şi aşa, în legănatul lin al caleştii, ascunsă sub apărătoarea de soare, închid ochii şi-mi imaginez că prinţul meu e undeva aproape.
…sttt…
Ahh! Am visat! Nu sunt prinţesă! Sunt o fetiţă în rochiţa ei cea nouă. Aceea cu animăluţe colorate, frumos brodate pe piept.

No comments:

Post a Comment